Măceșul (trandafirul sălbatic) este o plantă cunoscută omenirii de secole. Încă din cele mai vechi timpuri, din fructele sale se preparau tot felul de tincturi care erau întrebuințate ca leacuri pentru a combate răceala, a întări imunitatea sau folosite cu scop afrodiziac. Florile de trandafir erau cel mai des întrebuințate ca amestec sau adaos aromat pentru preparea medicamentelor. În prezent, măceșul reprezintă una dintre cele mai bogate surse de vitamina C, fiind utilizat pentru sporirea imunității mai ales în perioada toamnă-iarnă și pentru ameliorarea simptomelor conexe cu afecțiuni ale tractului respirator. Este folosit sub formă de ceaiuri, infuzii, siropuri, pulbere și sub formă de preparate farmaceutice (inclusiv suplimente alimentare) administrate pe cale orală.
Măceșe - beneficii
Meceșul (Rosa canina L.) este un arbust cu spini ce crește cel mai frecvent în Asia de Vest și Europa. În medicina tradițională, extractele de măceșe au fost utilizate ca accelerator în vindecare a rănilor (1).
Extractul din fructe de măceșe (2), (3):
- îmbunătățește aspectul și sănătatea pielii,
- este un puternic antioxidant,
- sprijină regenerarea celulară,
- contribuie la estomparea proceselor de îmbătrânire la nivelul pielii,
- sprijină sănătatea sistemului respirator
- sprijină funcționarea normală a sistemului cardiovascular
Ce substanțe biologic active găsim în extractul de măceșe?
Fructele de măceșe sunt o sursă foarte bogată de vitamine, minerale și substanțe bioactive. Prezența acestor compuși identificați permite utilizarea, respectiv includerea extractului de măceșe în diferite metode de proxilafie benefice pentru menținerea sănătății organismului.
În fructele de măceș se găsesc:
- vitaminele B1, B2, PP, A, E și K (4)
- carotenoide: α-, β-, γ-caroteni, zeaxantină, licopen, policiclicopen A și B, rubixantină, taraxantină, zantaxantină și luteină (4)
- compuși polifenolici: tanini( aproximativ 2%), flavonoide și antociani; printe altele: quercetină, izocercitrină, astragalină ,rutină (5)
- ulei esențial (0,03%) (5)
- săruri minerale (calciu, magneziu, potasiu, siliciu, fier) și folați (4)
Vitamina C se găsește în cea mai mare cantitate. Conținutul poate varia între 0,5% și 2% în funcție de materia primă furnizată (mărimea fructelor de Măceș și maturitatea acestora, condițiile de creștere și zonele de cultivare).
Necesarul zilnic de vitamina C
Ar trebui să existe mai multe surse de vitamina C în dieta noastră de zi cu zi pentru a asigura aportul optim de vitamin C. Necearul zilnic de vitamina C variază în funcție de sex. Bărbații au nevoie de 90 mg/zi, iar femeile un pic mai puțin - 75 mg/zi. Cantitatea acesteia, ca și în majoritatea celorlalte vitamine crește în timpul sarcinii și al alăptării. În aceste cazuri, ar trebui să vă asigurați 85 și respectiv 120 mg de vitamina C pe zi.
Standardele privind administrarea vitaminei C au fost dezvoltate pe baza aportului adecvat recomandat de (AI)(6).
Curiozitate
Vitamina C este una dintre cele mai instabile vitamine. Este foarte sensibilă la lumină, oxigen, temperatură ridicată și chiar la interacțiunea cu ionii unor metale, cum ar fi fierul și cuprul. Aceasta înseamnă că, atunci când gătiți mâncăruri sau pregătiți conserve din alimente care conțin vitamina C, cea mai mare parte a vitaminei se va pierde în procesul de gătire. Prin urmare, gemul din coacăze negre, căpșuni, cireșe sau lecho cu mult ardei gras nu va mai fi la fel de bogat în vitamina C precum fructele și legumele pe care le consumăm în formă proaspătă (crude). În situațiile în care, mâncăm prea puține legume și fructe crude, putem adăuga și extractul de măceșe (sub formă de pulbere, siropuri, ceaiuri, suplimente ce conțin acest extract) pentru a spori cantitatea de vitamina C în organismul nostru.
Cu sprijinul științei
Există o serie de studii științifice care descriu beneficiile extractului din fructe de Măceșe, iată câteva dintre ele:
Verificați produsele care conțin acest ingredient:
Mohebitabar S, Shirazi M, Bioos S, Rahimi R, Malekshahi F, Nejatbakhsh F. Therapeutic efficacy of rose oil: A comprehensive review of clinical evidence. Avicenna J Phytomed. 2017;7(3):206-213.
Cohen M.: Roseghip – an evidence based herbal medicine for inflammation and arthritis. Aust. Fam. Physician 2012, 41: 495–498
Barros L., Carvalho A.M., Morais J.S., Ferreira I.C.F.R.: Strawberry-tree, blackthorn and rose fruits: Detailed characterization in nutrients and phytochemicals with antioxidant properties. Food Chem. 2010, 120: 247–254.
Özcan M.: Nutrient composition of Rose (Rosa canina L.) seed and oils. J. Med. Food 2002, 5: 137–140
Kumarasamy Y., Cox P.J., Jasparas M., Rashid M.A., Sarker S.D.: Flavonoid glycosides from the seed of Rosa canina. Pharm. Biol. 2003, 41: 237–242
Jarosz, Mirosław, et al. Normy żywienia dla populacji Polski i ich zastosowanie. Narodowy Instytut Zdrowia Publicznego-Państwowy Zakład Higieny, 2020.v